Teste

Pentru a confirma diagnosticul de boală Lyme/borelioză se pot face diferite teste. În felul acesta se pun în evidență antigenele (PCR din căpușă, LCR, lichid sinovial și biopsie piele) și anticorpii specifici de tip IgM și IgG (serologie și Western Blot) (foto 1). O metodă recentă este aceea care pune în evidență răspunsul imun specific al organismului – testul de transformare limfoblastică.

Teste de laborator

Examenul de laborator standard pentru boala Lyme presupune recoltarea de probe de sânge (foto 2), din care se obține ser, în care se vor căuta anticorpii care reprezintă raspunsul organismului față de infecție.

Pentru testarea serologică a bolii Lyme se recomandă o abordare în doi timpi. Probele se testează întâi prin intermediul imunofluorescentei, iar rezultatele echivoce sau pozitive sunt apoi testate prin Western Blotting.

Recoltarea primei probe de sânge imediat după mușcătura de căpușă nu ajută la stabilirea unui diagnostic de boală Lyme, pentru că este nevoie de un interval de timp pentru ca organismul să înceapă să producă anticorpii specifici. Dar efectuarea unui astfel de test poate evidenția faptul că bacteria era deja prezentă de mai mult timp în organism, eventual fără să fi dat de bănuit pacientului.

După câteva săptămâni de la infectare, poate fi evidențiată creșterea imunoglobulinelor serice de clasa IgM, sintetizate specific împotriva antigenelor bacteriene. În această fază incipientă se poate evidenția și creșterea concentrației complexelor imune circulante (legătura între antigen și anticorpi). Concentrația maximă de anticorpi specifici este atinsă după 21 de zile de la declanșarea infecției. Anticorpii de clasa IgG se pot detecta ulterior, la mai multe săptămâni sau luni de la infectare și, de obicei, se corelează cu apariția simptomelor de artrită.

Așadar, în prima etapă după infectarea cu borelioză Lyme după o mușcătură de căpusă trebuie analizat răspunsul de IgM și IgG la borelii. 20-30% dintre teste sunt pozitive în cazul probelor de fază acută, iar 70-80% dintre teste se dovedesc pozitive abia 2-4 săptămâni mai târziu. După acest interval de timp de la momentul infectării, testul pentru IgG este suficient pentru detectarea bacteriei în corp (foto 3). Testele serologice nu pot distinge între infecția activă și cea inactivă, pentru că pacienții care s-au îmbolnăvit cu mult timp în urmă de borelioză Lyme rămân seropozitivi(test ELISA) chiar dacă au trecut printr-un tratament corect cu antibiotice.

Din acest motiv se recomandă efectuarea unor teste directe, care să pună clar în evidență spirochetele.

Teste indirecte

Testele indirecte demonstrează prezența bacteriei în organism analizând nivelul anticorpilor pe care organismul îi produce îmbotriva Borrelia Burgdorferi. Anticorpii IgM indică o infecție recentă acută. Anticorpii IgG semnalează o infecție veche, cronică, pe care sistemul imunitar a recunoscut-o și cu care a învățat deja să lupte.

Metoda IIF – imunofluorescenta

Testele de imunofluorescenta indirecta reprezinta la momentul actual cel mai eficient test de screening pentru borrelioza.
Testele care se lucreaza in laboratorul nostru sunt produse de firma EUROIMMUN Germania – producatorul nr 1 in lume in acest domeniu.
Laboratorul nostru este inclus in programul international de control al calitatii atat cu Euroimmun cat si cu Laboratorul de referinta pentru borrelii din Germania .
Pentru diagnosticul borreliozei sunt luate in calcul mai multe tehnici de evidentiere a anticorpilor anti-borrelia: ELISA , imunofluorescenta indirecta ( IIF) , hemaglutinarea pasiva si imunoblotul. In general sunt folosite pentru screening testele ELISA sau IIF.
Recomandarile OMS si ghidurile din SUA si Germania pentru diagnosticul borreliozei sunt pentru o procedura in 2 pasi:
1.ELISA sau IIF teste utilizate pentru screening
2.imunoblot pentru confirmare in cazurile positive

In cazul infectiilor recente se recomanda testarea in paralel IIF si blot intrucat unele reactii slab pozitive pot fi detectate mai rapid pe blot decat pe testul de screening

VlsE este cel mai sensibil antigen pentru detectia de anticorpi de tip IgG, iar OspC pentru anticorpii de tip IgM- antigene prezente in lamele noastre de IIF.

Principiul testului se bazeaza pe evidentierea anticorpilor anti-borrelia (afzelii, garinii, burgdorferi sensu – stricto) prin folosirea unui frotiu cu borrelii ca substrat standard si vizualizarea lor cu un pattern fluorescent .
Exista doua modalitati de lucru calitativ si cantitativ.
Pentru evaluarea calitativa care ofera doar un rezultat pozitiv / negativ, proba se lucreaza doar la dilutie 1/100 pentru IgG si dilutie 1/10 pentru IgM.
Pentru evaluarea cantitativa se lucreaza dilutii succesive incepand cu 1/10; 1/100, 1/1000, 1/10 000, valori ce ofera informatii asupra marimii infectiei. Titrul de anticorpi este dat de dilutia cea mai mare la care se obtine fluorescenta.Poate fi utilizata in monitorizarea tratamentului .

Metoda WESTERN BLOT

Western Blot (WB) se realizează pentru a descoperi anticorpii formați de organism specifici bolii Lyme, dar și pentru a confirma rezultatele unui test imunofluorescenta (foto 5). Și în acest caz rezultatul poate fi „Lyme seronegativ” și infecția să fie totuși prezentă. Cum spuneam și mai sus, din diferite motive, organismul nu produce suficienți anticorpi anti-Borrelia. Bacteria poate induce în eroare sistemul imunitar pentru că are capacitatea de a-și schimba proteinele de pe suprafața sa la fiecare 2-3 zile și pentru că poate controla chimic sistemul imunitar, împiedicându-l să producă anticorpi împotriva sa.

Atenție! Dacă în urma unui test ELISA ori WB primiți diagnosticul „Lyme pozitiv”, acest lucru confirmă prezența bolii Lyme/boreliozei. Dacă diagnosticul este „Lyme seronegativ”, prezența bolii nu este infirmată 100%, datorită versatilității acestei bacterii.

Un test de imunofluorescenta(IIF) pozitiv indica cu certitudine existenta infectiei iar un test negativ indica inexistenta infectiei primare sau vindecarea deplina.

De asemenea, testul WB poate fi negativ deoarece din toate testele existente pentru diagnosticul borreliei este posibil să se fi folosit teste necorespunzătoare infecției pacientului, respectiv speciei existente. De exemplu, un test de borrelia afzelii nu va ieși niciodată pozitiv în cazul în care pacientul are numai borrelia garinii, iar un test de borrelia burgdorferi nu va ieși pozitiv dacă pacientul are borrelia afzelii și spielmanii.

 

Teste directe

Testele directe pentru diagnosticarea bolii Lyme sunt cele care permit decelarea directă a spirochetelor și vizualizarea bacteriei la microscop, în sânge sau lichid cefalo-rahidian (LCR).

ADN-ul bacterian poate fi detectat în probele de lichid sinovial prelevate de la pacienții cu artrită, secundară boreliozei Lyme. Mult mai dificilă este detectarea ADN-ului spirochetal în lichidul cefalorahidian prelevat de la pacienții care suferă de neuroborelioză.

Miscroscopie în câmp întunecat

Microscopia în câmp întunecat (DFM – darkfield microscopy) este singura metodă care evidenţiază direct, vizual, la microscop, prezența bacteriei în sânge sau LCR (lichidul cefalo-rahidian) cu o precizie de până la 100% (foto 7). Poate oferi informaţii suplimentare despre posibile co-infecţii. 

Microscopia în câmp întunecat este deosebit de utilă în a evidenția spirochetele, ca o dovadă certă, dar fara a oferi informatii despre specie sau patogenitate. Prezența unor spirochete în sângele bolnavilor cu paralizii cerebrale progresive constituie o dovadă incontestabilă a faptului că aceștia nu au scleroză multiplă (SM), scleroză multiplă amiotrofică (SMA), mielite etc., ci o infecție nediagnosticată, care determină leziuni neuronale progresive, care se ia de regulă de la hematofagi (căpușe, dar și țânțari, purici etc.).

Aflați mai multe informații despre testele confirmatorii imunobloting anti-borrelia realizate de Lyme Diagnostic: EUROLINE RN-AT; EUROLINE BORRELIA GARINII; EUROLINE BORRELIA AFZELII; EUROLINE BORRELIA BURGDORFERI.