Simptome

Boala Lyme este denumită și „boala cu 1000 de fețe”, din cauza marii varietăți de simptome pe care le poate dezvolta și care pot duce la confundarea sa cu alte maladii. Nu toți pacienții care suferă de boala Lyme manifestă toate simptomele. De asemenea, multe dintre simptome sunt nespecifice, se manifestă și în alte boli – de exemplu, infecțiile virale, diverse tulburări comune, fibromialgia, sindromul oboselii cronice sau chiar depresia. Se poate întâmpla și ca, inițial, aceste tulburări comune să fie greșit diagnosticate ca fiind boala Lyme. Există și infecții asimptomatice – cel puțin 7% dintre pacienți nu prezintă nici un simptom.

Diagnosticul bolii Lyme este stabilit adesea prin recunoașterea clinică a eritemului migrator (EM) în primul stadiu al infecției (foto 1).

Cele mai multe simptome apar în perioada aprilie-septembrie, atunci când căpușele frvin cel mai active și de hrănesc. Perioada de incubare de la momentul infectării până la apariția simptomelor este de obicei de 1-2 săptămâni. Dar poate fi de doar câteva zile ori, la capătul opus, de luni sau, în unele cazuri, chiar ani.

Etapele desfășurării bolii

Fiecare etapă a bolii Lyme este caracterizată de simptome specifice.

Etapa întâi – infecție localizată
În zona muşcăturii, cam după 3-30 de zile, apare o înroșire a pielii (Erythema chronicum migrans), o leziune tegumentară care se extinde treptat. Forma tipică este aceea de „bull’s eye”, ca o țintă – un inel în jurul unui punct central mai gros și mai ferm (foto 2). La atingere, simțiți căldură, dar nu vă mănâncă și nici nu vă doare. Acest „eritem migrator în ochi de bou” apare la 60-80% dintre persoanele infectate. În această etapă, pacienții se simt slăbiți și obosiți, au dureri de încheieturi, gâtul înțepenit, li se inflamează glandele limfatice sau prezintă simptome de gripă (febră, transpirații, dureri musculare și de cap).

Etapa a doua – infecție diseminată
După aproximativ 4-6 săptămâni de la infectare, când spirochetele (foto 3) încep să se răspândească în tot corpul prin sânge, limfă sau LCR, pot apărea simptome care nu au legătură cu zona în care a apărut mușcătura. Printre acestea, dureri ale mușchilor, încheieturilor și tendoanelor, palpitații și amețeală provocată de acestea. La pacienții din Europa apar uneori umflături roșiatice pe lobul urechii (foto 4), sfârc sau scrot. Simptomele mai severe includ pareze parțiale, poliartrită, pericardită și nevrite, meningită, care se manifestă prin dureri mari de cap, rigiditate a gâtului, sensibilitate la lumină etc. Simptome de reper în această fază a bolii mai sunt și paralizia unui nerv al feței (paralizie facială) sau durerile radiculare.

Etapa a treia – infecție persistentă
După câteva luni sau chiar ani de la momentul infectării, pacienții care nu s-au tratat ori s-au tratat incorect pot dezvolta simptome severe și cronice care afectează mai multe părți ale corpului, inclusiv creierul, nervii, ochii, încheieturile și inima. În cazuri extreme se poate instala paraplegia. Unii pacienți au probleme cognitive, trec prin episoade de pierderi de memorie, au dificultăți de concentrare etc. (encefalopatie Lyme). Encefalomelita cronică, care poate fi progresivă, provoacă slăbiciuni ale membrelor inferioare, dificultăți de mers, paralizie facială, probleme la vezică, vertigo, dureri de spate. Simptome neurologice cronice apar la 5% dintre pacienții netratați. Au loc modificări ale creierului asemănătoare celor ce însoțesc boli precum sifilisul sau scleroza multiplă. Borrelia generează și leziuni de demielinizare. Pot apărea atacuri de panică, tulburări de comportament, depersonalizare, senzația pacientului că se simte detașat de el și de realitate. Artrita Lyme afectează de obicei genunchii, dar și umerii, gleznele, șoldurile etc.

În cazul în care observați unul sau mai multe simptome descrise anterior, indiferent dacă știți că ați fost mușcați la un moment dat de o căpușă sau nu, faceți, în cel mai scurt timp posibil, un test pentru diagnosticarea bolii Lyme sau boreliozei. În eventualitatea în care testele dovedesc faptul că este vorba despre o infecție cu agenții patogeni ai bolii Lyme, cu cât începeți mai repede tratamentul corespunzător, cu atât aveți șanse mai mari de recuperare. Tratamentul tipic include abordarea antibiotică și inflamatorie.

Diagnosticare dificilă

Simptomele boreliozei sunt vagi și pot varia de la o persoană la alta, dar simptomul distinctiv este o pată de dimeniuni mari, o erupție în formă de țintă – un cerc cu un punct roșu în mijloc (eritemul migrator – EM) (foto 5). În absența acesteia, boala Lyme poate fi greu de diagnosticat. Ea mimează alte boli (de aceea i se mai spune și „Marea Imitatoare”), cum sunt gripa, artrita, scleroza multiplă, epilepsia, Parkinson, tiroidita autoimună Hashimoto, poliartrita, spondilita, lupusul, sindromul Sjorgen. Deseori, trece destul de mult timp până la apariția unor noi simptome.
Sunt medici care se întreabă dacă boala este provocată de infecția care urmează mușcăturii de căpușă sau dacă infecția duce la slăbirea sistemului imunitar și a altor sisteme din organism, cu diferite urmări patogene care, în acest caz, sunt răspunzătoare pentru apariția anumitor simptome.

Diagnosticul diferențiat al bolii Lyme

Pentru diagnosticarea diferențiată a bolii Lyme se ia în considerare sindromul de astenie cronică sau fibromialgia. Este un proces dificil, pentru că nu mulți pacienți dezvoltă dureri cronice sau sindromul de astenie cronică ori simptomatologia are aspect generalizat: oboseală accentuată, cefalee persistentă, dureri articulare, dureri musculare și osoase difuze, tulburări de somn și concentrare. Pacienții cu sindrom de astenie cronică nu prezintă semne pentru inflamații articulare, pe când cei care au boala Lyme, da. Mai mult, prezintă un examen neurologic normal și, adesea, stări de anxietate sau de depresie. Astfel de manifestări lipsesc în cazul pacienților cu afectare neurologică, secundară infecției cu spirochete.

Laboratorul Lyme Diagnostic este singurul laborator din România specializat în diagnosticul diferențiat al boreliozei.
Citiți aici mai multe informații și despre diagnosticul serologic profesional al borreliozelor